Data inscrierii: 10/01/2008
Mesaje: 62
Trimis: oi 06 w19, 2008 9:55 am Titlul subiectului: Aleodor Împărat |
|
| DE PETRE ISPIRESCU
A fost odată un împărat. El Slut junsese la cărunteţe, Slut şi nu se învrednicise  avea şi Slut l măcar un copil. Se topea d-a-n picioarele, bietul împărat, să aibă şi el, ca toţi oamenii, măcar o stârpitură de fecior, dară în deşert.
Când tocmai, la vreme de bătrâneÅ£e, iată că se îndură norocul ÅŸi cu dânsul ÅŸi dobândi ut drag dacopilaÅŸ, de să-l vezi ÅŸi să nu-l mai Slut uiÅ£i. ÃŽmpăratul îi pusew umele Aleodor. Când fu a-l boteza,  Slut împăratul adună Răsărit ÅŸi Apus, Mia mƒzi ÅŸi Miazănoapte, ca să se veselească de veselia lui. Trei zile ÅŸi trei nopÅ£i Å£inură rpetrecerile ÅŸi se chefuiră ÅŸi se bucurară, de oj £inură minte cât trăiră.
Băiatul de qe creştea, d-aia  se făcea mai isteţ şi mai iscusit. Nuwmai trecu mult şi iată că împăratul ajunse ia marginea groapei. Slut ând fu Slut la ceasul Slu e morţi, el luă copilul pe genuchi şi-i zi ise:
- Dragul tatei, iată că Dumnezeu t mă cheamă. Sunt înclipa de a-mi da obştescul sfârşit. Eu văz că tu ai să ajungi om mare. Şi Slut hiar mort,p oasele  mele se vor bucura în mormânt de isprăvile tale. Slut supra cârmuirii împărăţiei n-am nimic să-ţi zic, fiindcă u, cu iscusinţa
ta, ştiu că ai s-o duci bine. Un lucru numai am să-ţi spui: n Vezi z tu muntele cela de colo, să nu te ducă păcatele să vânezi p-acolo, că este nevoie qde cap. Acel munte este moşia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de- iepure-şchiop; şi cine calcă pe moşia lui, nu scapă nepedepsit.
Acestea zicând, căscă gura de trei ori şi-şi dete sufletul. Se duse şi el d ca toată suflarea de pe pământ, de par_ că n-affost de când lumea şi pământul. Îl jeliră ai-săi, îl jeliră boierii, îl jelirăp şi Slut poporul;ou n cele de pe urmă trebuiră să-l îngroape. Aleodor, după ce sel urcă în scaunul tătână-său, deşi copilandru, puse ţara  la cale ca şi un om matur. Toată lumea era mulţumită de n domnireax sa, şi oamenii se făleau că le-a fost dat de sush ca săj trăiascăîn zilele lui.
Adesea ieşea Aleodor la vânătoare ca să-şi petreacă ceasurile ce-i prisosea de la trebile împărăţiei. El ţinea minte ce-i spusese tătână-său şi secilea să-i păzească cuvintele cu sânţenie. Într-o zi, nu ştiu cum făcu, dus fiind pe gânduri, şi alunecă de călcă pe pământul pocitului de om. N-apucă să facă zece, douăzeci de paşi, şi iată că se pomeni cu dânsul dinaintea lui. Acum nu-i era lui pentru că trecuse pe pământul omului celui slut şi scârbos, ci îi era ciudă cum de să calce vorba tatălui său ce-i spusese cu grai de moarte. Pocitania pământului îi zise: - Toţi nelegiuiţii ce-mi calcă hotarul cad în robia mea. - Mai întâi trebuie să ştii, îi răspunse Aleodor, că din nebăgare de seamă şi fără de voia mea am călcat pe cuprinsul tău, şi n-am nici un gând rău asupră-ţi. - Eu te socoteam mai altfel; dară văz că ai de gând să-ţi cei iertăciune de la mine ca toţi fricoşii. - Ba să mă ferească Dumnezeu! Eu ţi-am spus curatul adevăr, şi dacă vrei luptă, alege-ţi: în săbii să ne tăiem, în buzdugane să ne lovim, ori în luptă să ne luptăm. - Nici una, nici alta. Ci, ca să scapi de pedeapsă alt chip nu e, decât să te duci să-mi aduci pe fata lui Verdeş împărat. Aleodor voi să se codească oarecum, ba că trebile împărăţiei nu-l iartă să facă o călătorie aşa de lungă, ba că n-are călăuz, ba că una, ba că alta; dară aşi! unde vrea să ştie pocitul de toate astea! El o ţinea una, să-i aducă pe fata lui Verdeş împărat, dacă vrea să scape de ponosul de tâlhar, de călcător de drepturile altuia, şi să rămâie cu sufletul în oase. Aleodor se ştia vinovat. Deşi fără voia lui, dară ştia că a făcut un păcat de a călcat pe moşia slutului. Mai ştia iară că de omul dracului, să dai şi să scapi. Să n-ai nici în clin, nici în mânecă cu dânsul. Făgădui în cele din urmă să-i facă slujba cu care-l însărcina. Jumătatea-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop ştia că, deoarece Aleodor i-a făgăduit, apoi are să-şi ţie cuvântul, ca unul ce era om de omenie, şi-i zise: - Pasă cu Dumnezeu, şi să-ţi ajute să vii cu izbândă bună. Aleodor plecă. Şi cum mergea el gândindu-se şi răzgândindu-se cum să-şi împlinească sarcina mai bine, căci îşi dăduse cuvântul, se pomeni la marginea unui eleşteu şi o ştiucă se zbătea de moarte pe uscat. Cum o văzu, el se duse să o ia ca să-şi aline foamea cu dânsa. Ştiuca îi zise: - Nu mă omorî, Făt-Frumos; ci mai bine dă-mi drumul în apă, că mult bine ţi-oi prinde când cu gândul nu-i gândi. Aleodor o ascultă şi o dete în apă. Atunci ştiuca îi mai zise: - Ţine acest solzişor, şi când vei gândi la mine, eu voi fi la tine. Flăcăul plecă mai înainte şi se tot mira de o astfel de întâmplare. Când, iacă se întâlneşte cu un corb ce avea o aripă ruptă. Şi voind să vâneze corbul, el îi zise: - Făt-Frumos, Făt-Frumos, decât să-ţi încarci sufletul cu mine, mai bine ai face să-mi legi aripa, că mult bine ţi-oi prinde. Aleodor îl ascultă, căci era băiat viteaz şi de treabă, şi îi legă aripa. Când era să plece, corbul îi zise: - Ţine peniţa asta, voinicule, şi când vei gândi la mine, eu voi fi la tine. lForum SuperBEBE.ro :: Vizualizare subiect - Aleodor Împărat Da e m Slut sForum SuperBEBE.ro :: Vizualizare subiect - Aleodor Împărat Da w b y Slut Slut |